Prima sedinta foto de maternitate pe care am avut-o a fost undeva pe la sfarsitul anului 2010 si inca tin minte cate emotii aveam. Am stat cu cateva zile inainte si am cautat tot felul de pozitii, de sfaturi pentru a face "modelul" sa stea in diferite moduri si pentru a gasi formula magica pentru a da indicatii regizorale.
Prima partea a sedintei a fost un haos, un dezastru, fiecare cadru pe care incercam sa-l regizez parea "fortat" si atat eu cat si viitoarea mamica ne simteam stinghere. A fost momentul in care am formatat cardul, am spus sa o luam de la inceput, natural. Ne-am relaxat, am povestit, ajunsesem chiar sa comunicam si din priviri iar in final totul a iesit foarte ok. Am avut de atunci multe sedinte foto de maternitate, in studio, in restaurante, afara pe dealuri sau campii, camere de hotel, plaja sau acasa la clienti si mereu am evitat "sa-i pun sa stea" intr-un anumit fel. Am ramas fidela naturaletii si a lucrurilor desfasurate fara "un set" de cadre care trebuie realizate.
La fel a fost si cu Roxana care, intre timp a si devenit mamica unui adorabil baietel. Desi am deja experienta si reusesc sa "ma conectez" rapid cu viitoarea mamica si sa fim pe aceeasi lungime de unda si sa stabilesc o legatura intima de incredere, cu Roxana a fost mult mai simplu pentru ca o cunosc de mult timp iar cu sotul ei am fost colegi pentru 8 ani, incepand cu cls. V-a.
Am cautat sa surprind un amestec de iubire, intimitate, romantism, joaca, bucurie, emotie si evident, naturalete.
