Tatal lui Mihai e cel mai vechi prieten al sotului meu, ne stim de mult timp, astfel ca lucrurile decurg natural si putin mai rapid.
Povestea zilei, pe scurt:
Am ajuns la ei acasa in dimineata botezului, am gasit un bebe mega linistit (cam asa se intampla de cele mai multe ori cand este botezul celui de-al doilea copil - agitatia parintilor dispare, la fel si stresul, chiar si pregatirile se fac rapid, fara nasi sau bunici prezenti), un fratior de bebe (Patrick) foarte atent si dragastos (preocupat de cum ii sta cu noua camasa) si doi parinti relaxati. Fotografiile de la pregatiri au mers ca pe roate, in 15 minute eram gata, iar bebe Mihai a si adormit putin.
Ne-am urcat in masina, iar pe la jumatatea drumului spre Muzeul Satului (botezul a avut loc intr-una din bisericutele de lemn de acolo) parintii si-au dat seama ca au uitat sticlele de apa pregatite pentru biserica. Probabil majoritatea din oamenii pe care ii cunosc s-ar fi intors dupa ele (doar era incalzita si pregatita) dar nu prietenii nostri. Ne-am oprit la un magazin, am luat o sticla de 5l de apa si am mers mai departe (in bisericuta aceasta nu este cristelnita, botezul este mult mai simplu si “bland” - vedeti voi mai jos).
Botezul a mers rapid, Patrick si-a pierdut rabdarea, iar Mihai cand super vesel, cand plangacios. Deci clasic :)
Un eveniment frumos, cu o slujba deosebita, un preot cum multi ar trebui sa fie si o familie frumoasa si relaxata. Si nu o spun pentru ca-s prieteni buni de-ai nostri, covingeti-va singuri in cele cateva fotografii de mai jos.
